Législation canonique, œcuménique, du V-e siècle
Journal Title: Codrul Cosminului - Year 2009, Vol 15, Issue 1
Abstract
Secolul V, cu mici perioade, a fost frământat de lupte interne şi externe. Marele Imperiu Roman, începe să se destrame. Încă din secolul IV, se remarcă o scindare prin mutarea centrului de greutate de la Roma la Constantinopol. Biserica n-a fost ferită atunci de frământări. Din interiorul ei s-au iscat erori dogmatice (erezii) ce au necesitat întrunirea a două Sinoade ecumenice care să formuleze învăţătura dreaptă, conformă cu textul Sfintei Scripturi şi învăţătura Mântuitorului Hristos. Astfel, întâlnirile sinodale de la Efes şi Calcedon au reuşit să aducă în discuţie problemele de dogmă şi să formuleze în unanimitate dreapta învăţătură. În acelaşi timp, sinodalii s-au preocupat de normele canonice ce reglementau disciplina şi rânduiala Bisericii. Hotărârile Sinoadelor III si IV ecumenice, atât cele care se referă la învăţătura de credinţă, cât şi acelea care se referă la organizarea, funcţionarea şi păstrarea ordinei şi disciplinei în Biserică, în măsura în care sunt înţelese şi aplicate în spiritul „pe care l-au avut în vedere Sfinţii Părinţi”, vor contribui la binele Bisericii, la îndreptarea vieţii şi trăirii creştine, la pacea şi buna înţelegere dintre neamuri şi popoare. Pe lângă aceste Sinoade ecumenice, Sinodul local de la Cartagina, precum şi scrierile lui Teofil al Alexandriei şi Sfântul Chiril al Alexandriei, au arătat omogenitatea gândirii patristice a secolului V, izvorâtă din lucrarea şi purtarea de grijă a Duhului Sfânt invocat la începutul oricărui Sinod. S-a mai remarcat o tendinţă a papilor de a-şi afirma şi impune supremaţia, în baza unor presupuse canoane sinodal ecumenice, fiind puse la punct pretenţiile Romei asupra unui primat jurisdicţional în Biserică. Se poate spune, făcând o analiză mai atentă a materialului prezentat, că la jumătatea distanţei dintre cele 7 Sinoade Ecumenice, Biserica a reuşit să-şi aşeze dogmatic şi organizatoric viaţa pe un făgaş normal, urmând să evolueze prin membrii ei, clerici şi mireni. Nu va fi însă ferită de frământări interioare, finalizate în 1054 cu schisma între Apus şi Răsărit şi de erezii şi nici de lupte exterioare – atacul arabilor musulmani. A răzbătut însă şi a ieşit mai puternică pentru că autoritatea ei nu este de origine umană, ci divină, prin Marele Arhiereu Hristos şi oblăduirea Duhului Sfânt.
Authors and Affiliations
Ghenadie Serban
Keywords
Related Articles
- EP ID EP84899
- DOI -
- Views 122
- Downloads 0
Бессарабская проблема межвоенного периода в посткоммунистических румынской и молдавской историографиях
La Transylvanie dans la strategie de la Hongrie a la Conference de Paix de 1946
À la fin de la Seconde Guerre mondiale, la Hongrie et la diaspora hongroise de l’Occident ont proposé, dans le cadre de la Conférence de Paix de Paris, plusieurs solutions pour résoudre le problème transylvain. La...
The Influence of the Ideological Structures of the Red Army on the Territory of Ukraine upon Romanian Servicemen During the Second World War
The article analyses some aspects of the activity of the ideological structures of the Red Army. Based mainly on archive documents, the study reviews the ways to achieve one of the main goals of the Red Army’s ideologica...
Die Versuche der Habsburger, in Siebenbürgen eine Wohlfahrtspolitik zu Betreiben (1688–1790)
Les Habsbourg essayèrent de promouvoir, selon les intérêts de leur propre dynastie et de la Monarchie, une politique sociale en Transylvanie, qui conduise entre autres à l’augmentation du bien-être de la population de la...
Украинцы в этнокультурных стереотипах молдавских летописцев и румынских историков и писателей: образ Ивана Подковы – казацкого предводителя и молдавского князя
La vie d’une personnalité historique réelle – Ion Nicoară Potcoavă, hetman cosaque et Prince régnant de la Moldavie (1577) sert pour les auteurs de l’article ci-joint comme élément primaire pour analyser le processus de...