Abstract

 În evoluţia lor, lagărele de muncă din România comunistă au cunoscut două perioade distincte: între 1952-1961, perioadă în care condiţiile au fost deosebit de grele pentru ca în cea de-a doua perioadă, şi anume după 1962 şi până la eliberarea deţinuţilor în 1964, stările de lucruri s-au ameliorat, detenţia fiind mai uşor de suportat. Cu toate acestea, viaţa în lagăre şi închisori a fost una extrem de grea, deoarece aici au fost săvârşite fapte greu de imaginat. A fost instituit un regim de teroare şi de exterminare a deţinuţilor, atât prin muncă cât şi prin folosirea constantă a bătăii. Regimul de teroare a fost favorizat de existenţa în lagăre a categoriei brigadierilor-deţinuţi care aveau ca scop menţinerea stării de nesiguranţă în rândul deţinuţilor politici sau a informatorilor în închisori care urmăreau exterminarea psihologică a deţinuţilor.

Authors and Affiliations