Abstract

Pe teritoriul României trăieşte o multitudine de comunităţi aparţinând unor diverse minorităţi etnice. Rezultatele ultimului recensamânt al populaţiei şi locuinţelor din octombrie 2011 au arătat că românii reprezintă circa 87 % din totalul populaţiei rezidente, românii, la rândul lor cuprinzând o varietate de fracţiuni etnice de origine română (Şăineanu, 1929), precum istroromân, aromân, cic, macedoromân, meglenoromân, vlah. După români, populaţia de etnie maghiara este cea mai numeroasă, incluzând şi aceasta mai multe fracţiuni etnice (maghiar, ungur, secui). Etnia rromă se plesează pe cel de al treilea loc în structura populaţiei rezidente a ţării noastre, compusă dintr-o multitudine de fracţiuni etnice: rom, băieş, boldean, caştal, căldărar, cărămidar, cocalar, gabor, geambaş, lăieş, lăutar, rudar, spoitor, ţigan, ursar, zavragiu, vătraş, etc. Alte etnii cu număr reprezentativ de persoane (peste 20 mii) care sălăşluiesc pe teritoriul României se situează ucrainenii, germanii, turcii, ruşii – lipoveni, tătarii. Principala sursă de date care asigură date cu privire la dimensiunea si structura forţei de muncă în România în perioadele intercenzitare este ancheta forţei de muncă în gospodării (AMIGO), realizată cu periodicitate trimestrială de către Institutul Naţional de Statistică, furnizând şi date medii anuale. Această cercetare selectivă colectează printre alte multiple variabile şi etnia pentru un nomenclator restrâns la numai primele patru principale, respectiiv români, maghiari, rromi, germani. Disponibilitatea acestei variabile a permis ca, în lucrarea de faţă, să putem prezenta căteva din principalele rezultate ale metodelor de analize empirice efectuate asupra caracteristicilor privind ocuparea şi şomajul pentru grupele majoritare de minorităţi.

Authors and Affiliations